Ce trebuie sa intelegi este ca un copil cu mutism selectiv considera vorbitul cu cei dragi foarte dificil. Comunicarea cu persoanele apropiate precum parinti, colegi, bunici si prieteni este dificila pentru ei deoarece cred ca ii dezamagesc, iar toate acele ganduri stresante din mintea lor ii acapareaza. Un simplu dialog cu cei apropiati este o activitate stresanta si infricosatoare. Ideea ca cineva le-ar auzi vocea ii convinge sa nu vorbeasca pentru a elimina acest stres. Odata cu varsta si cu ajutor specializat, mutismul selectiv se va dezvolta intr-un copil (sau chiar adolescent) care va vorbi doar atunci cand considera el ca este necesar, care mai apoi sa dezvolte abilitati de comunicare impresionante, inclusiv sa tina discursuri in fata unui public. Un exemplu este Greta Thunberg, activista a schimbarilor climatice in varsta de doar 16 ani.
Mutism selectiv – Definire si recomandari
In esenta, mutismul selectiv se poate defini astfel:
Consistenta in incapabilitatea de avorbi in anumite situatii de ordin social.
Fiecare copil care sufera de mutism selectiv are propriul sau pattern, in sensul de factori declansatori ai vorbitului ori al persoanelor in jurul carora se va simti relaxat sa o faca. Acesta este si motivul princpial pentru care parintii ii vor auzi pe copii vorbdin, dar rudele se vor plange ca nu i-au auzit niciodata. De asemenea, la scoala este considerat normal pentru ei sa vorbeasca, fapt ce face procesul de invatare si de adaptare dificil.
Un alt aspect demn de mentionat este ca in cazul copiilor cu mutism selectiv, detectarea emotilor este mai dificila. S-au inregistrat cazuri de copii care au cazut, ori s-au ranit grav si cu toate acestea, nu au plans. Posibil ca pe chipul lor sa se zareasca o urma de durere, dar reactia lor vocala nu apare. Din acest considerent, parintii trebuie sa fie foarte atenti la schimbarile in starea lor si mai ales la limbajul trupului.
Din pacate, nu se poate explica usor aceasta afectiune. Motivele pentru care copiii nu vorbesc, ori cauzele, reprezinta inca un mister greu de deslusit. Desi copiii stiu sa vorbeasca, acestia aleg sa nu o faca, deseori preferand sa scrie ori sa foloseasca exclusiv limbajul trupului. In timp ce pentru necunoscatori poate parea cel putin bizar, familia este cel mai mare liant al acestor copii. Tipatul ori amenintarile nu ajuta sub nicio forma, parintii si profesorii avand obligatia de a se plia nevoilor speciale ale acestor copii.
Faptul ca acesti copii nu vorbesc nu inseamna ca nu se descurca la scoala. Desi nu ridica mana si nu se ofera voluntari, sunt atenti la ore si sunt studiosi. O astfel de afectiune ar trebui sa ridice un semnal de alarma asupra metodei de invatare. De ce ar trebui ca toti copiii sa ridice mana in clasa? Stim cu totii ca suntem construiti diferit si ca fiecare copil are modul sau de invatare si de exprimare, iar scolile ar trebui sa se adapteze.
Netratarea mutismului selectiv prin sedinte de terapie cu ajutorul unui terapeut specializat in dificultatile de vorbire, copiii se pot dezvolta in adulti care aleg sa traiasca izolati si sa sufere de depresie. Daca va doriti sa aprofundati subiectul, va recomnadam sa cititi studii pe domeniul mutismului selectiv, sa intrebati un psiholog si sa urmariti reportaje care va pot detalia experientele altor parinti care se confrunta cu astfel de situatii:
